Etică organizațională

ETICA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ reprezintă un set de reguli, principii sau moduri de gândire care încearcă să ghideze activitatea unui anumit grup.

Etica în sectorul public acoperă patru mari domenii:

  • stabilirea rolului şi a valorilor serviciului public , precum şi a
    răspunderii şi nivelului de autoritate şi responsabilitate;
  • măsuri de prevenire a conflictelor de interese şi modalități de
    rezolvare a acestora;
  • stabilirea regulilor (standarde) de conduită a funcționarilor
    publici;
  • stabilirea regulilor care se referă la neregularităţi grave şi
    fraudă.

“Jur să respect Constituția și legile țării și să fac, cu bună credință tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei/municipiului/ Așa să îmi ajute Dumnezeu.”

Jurământ ales local/demnitar

„Jur să respect Constituția drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să îndeplinesc conștiincios îndatoririle ce îmi revin în funcția publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional și să respect normele de conduită profesională și civică Așa să mi ajute Dumnezeu”

Jurământul funcționarului public

Instrumentele utilizate pentru prevenirea atitudinilor necorespunzătoare și pentru stimularea unei conduite corecte:

  • Un cadru juridic eficace
  • Coduri de conduită practice;
  • Mecanisme de perfecționare profesională;
  • Mecanisme de coordonare și supervizare a conduitei etice;
  • Constituirea unui organism de etică independent și imparțial.

Legislație în vigoare ce reglementează etica organizațională:

1. Legea nr. 52 din 2003 privind transparența decizională în administrația publică.

2. Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completări.

3. Hotărârea Guvernului nr. 123 din 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

4. Ordonanța Guvernului nr. 27 din 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, cu modificările ulterioare.

5. Legea nr. 78 din 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările 

6. Legea nr. 115 din 1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu.

7. Legea nr. 251 din 2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit

8. Legea nr. 571 din 2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice

9. Ordonanța Guvernului nr. 119 din 1999 privind controlul internmanagerial și controlul financiar preventiv, r.

10. Hotărârea Guvernului nr. 583 din 2016 privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2016

11. Hotărârea Guvernului nr. 1.344 din 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină

2. Hotărârea Guvernului nr. 909 din 2014 privind aprobarea Strategiei pentru consolidarea administrației publice

13. Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 600 din 2018 privind aprobarea Codului controlului intern managerial

14. Regulamentul (UE) al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene nr. 679 din 2016 

15. Constituția României, republicată

16. OUG nr. 57 din 2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare