Istorie și monumente

Date istorice

Cercetarile arheologice facute incepand cu anul 1950 in zona Valului lui Athanaric a dus la descoperirea urmelor unei asezari din perioada tarzie a epocii bronzului in zona albiei majore a paraului Lozova, care trece prin mijlocul comunei. Tot pe acelasi parau, in satul Cotros, in dreptul casei lui Ghita Lupu s-a gasit o moneda de argint din anul 216 e.n de la Caracalla, descoperire care ne face sa credem ca aici a fost o asezare a dacilor liberi. La Fantana lui Panait sau Rediul Cucului s-a descoperit o asezare si o necropola din sec. al IV-lea e.n., care se intinde in curtile si gradinile locuitorilor.
In legatura cu numele de Fantana lui Cucu au circulat mai multe legende populare. Una din ele povesteste ca numele de Cuca vine de la caciula domneasca care se numea cuca. Se spune ca Petru al Raresoaiei in drumurile sale, cand facea negot cu peste, a poposit prin aceste locuri care erau acoperite cu paduri seculare. La un popas facut in padurea situata la nord de localitatea noastra si care poarta numele de Rares si astazi, si-ar fi pierdut cuca domneasca, de unde si-a luat denumirea satul care dainuie pana astazi. O alta legenda transmisa tot din batrani si care este cunoscuta si in unele documente din arhiva bisericii „Sf. Voievozi” din Cuca, ne spune ca denumirea actuala a comunei vine de la rediul Cucului, un desis de padure ce porneste din spatele cimitirului bisericii si coboara la fantanile de langa primaria Cuca.
Versiunea cea mai sigura si acceptata de cei mai multi cercetatori si istorici ne arata insa ca aceasta denumire vine de la un anume Cucu, care a venit in transhumanta de dincolo de Carpati de la izvoarele Oltului

Biserici si manastiri

Pe marginea de est a satului Cuca, pe un pinten de deal inalt care imbratiseaza cu privirea localitatea dinprejur, de-a lungul vaii Lozova, de la nord la sud, stapanul (arendasul) mosiei Cuca s-a sarguit sa zideasca o biserica mareata si stralucita, important locas de cult pentru locuitorii asezati aici de zeci de veacuri inainte truditori si fauritori bunurilor necesare traiului zilnic pentru o mai mare supusenie intru Domnul.
Biserica din satul Cuca cu hramul „Sfintii Voievozi” dateaza anterior anului 1809, potrivit repertoarului bibliografic intocmit de Nicolae Stoicescu in anul de gratie 1854, Bucuresti. Biserica a fost refacuta in anul 1854 (reparatie capitala) cu cheltuiala unui grec, Andone Apostolide, cu banii din castigul mosiei Cuca arendata de el care, pe atunci, era manastireasca (proprietatea Manastirii Nicorita, Iasi) si care ar fi costat 2000 de galbeni.
De la construire si pana la reforma facuta de domnitorul principatelor unite, Alexandru Ioan Cuza-1864, biserica „Sfintii Voievozi” din satul Cuca a fost biserica parohiala, iar dupa aceasta data trece sub ascultarea si administratia parohiei din comuna Oasele. Din anul 1894, data la care se infiinteaza parohii in toata tara, biserica „Sfintii Voievozi” din Cuca devine iar biserica parohiala, avand afiliate sub ascultare biserica cu hramul „Sfantul Mare Mucenic Tamaduitorul Pantelimon” din satul Cotros si biserica cu hramul „Sfintii Imparati” din satul Slobozia Ventura (Vinturoaia).
Biserica din satul Cotros cu hramul „Sfantul Pantelimon” (mare mucenic tamaduitorul, care se sarbatoreste in fiecare an la 27 iulie), conform anuarului statistic din 1909, a fost ctitorita intre anii de gratie 1852-1854 prin danie particulara, fiind construita din barne din lemn de brad cu cheltuiala lui Mihalache Abramovici, pe atunci proprietarul mosiei si apoi vanduta cu mosie cu tot lui Ilie Doicu, care o daruieste feciorului sau Anton Doicu ca zestre.

In timpul primului razboi mondial (1914-1919), odata cu retragerea trupelor rusesti, acestea demoleaza biserica, folosind barnele de lemn la construirea canovetelor pentru cai sau drept combustibil pentru foc.
De la demolarea biseicii „Sf Mare Mucenic Tamaduitorul Pantelimon” din Cotros au trecut aproape saptezeci de ani pana cand enoriasii din acest sat au hotarat sa construiasca un nou lacas de cult, o bisericuta, aproximativ pe locul unde a fost ridicata vechea ctitorie. Aceasta s-a ridicat la intrarea in cimitirul satului dar, din lipsa de informatii, i s-a stabilit drept patron spiritual hramul „Sfanta Maria Mica – nasterea Maicii Domnului” si nu vechiul patron „Sf Mare Mucenic Tamaduitorul Pantelimon”.
Biserica din satul Slobozia Ventura (Vinturoaia) cu hramul „Sfintii Impratati” a carei zidire a inceput in anul 1840 – asa cum este mentionat in cartea Judetului Covurlui de Moise Pacu si care ar fi fost terminata la 1844, dupa unele date este cea mai veche biserica din satele judetului Covurlui cu acest hram.